ROMÂNĂ
Transferul cultural. Granițe și mediatori
Abordările contemporane ale conceptului de cultură se concentrează asupra transferului cultural, termen menit să înlocuiască concepte mai largi și mai difuze ca „relații culturale”, „schimburi culturale”, „influență literară”, „circulație culturală” (Jørgensen și Lüsebrink, 2021). Cadrul metodologic și teoretic care reglementează conceptul de transfer cultural a fost inițiat de istoricii Michel Espagne și Michael Werner, în anii optzeci ai secolului trecut, din dorința de a defini relațiile istorice dintre Franța și Germania. Aceștia au dorit să aducă împreună, pe de o parte, studiile traductologice, și, pe de altă parte, teoria contactelor dintre limbi, intertextualitatea și teoriile receptării dezvoltate de Hans Robert Jauss și Wolfgang Iser.
Această contopire fusese deja anticipată de teorii și practici cum ar fi „traducerea culturală”, pe care o serie de antropologi au definit-o ca ceea ce se întâmplă în interacțiunile culturale, atunci când fiecare din părțile implicate încearcă să înțeleagă acțiunile celeilalte părți (Burke și Hsia, 2007). Petra Broomans (2021) consideră că noua disciplină centrată pe transferul cultural a luat ființă pe fundalul unor momente cruciale în studiile filologice, cum ar fi criza istoriografiei literare sau turnura culturală din studiile traductologice de la sfârșitul secolului al douăzecilea. Premisa după care se ghidează această abordare este aceea că orice obiect cultural supus transferului dintr-o zonă culturală în alta trece printr-un proces continuu de transformare, reinterpretare, resemnificare sau recitire (Jørgensen și Lüsebrink, 2021). Această abordare a transferului cultural nu este, prin urmare, o teorie a relațiilor interculturale, ci mai degrabă o încercare de a conceptualiza astfel de procese interculturale ca circulația și receptarea unor texte, practici culturale sau forme de cunoaștere între arii culturale diferite.
Prin arie culturală Jørgensen și Lüsebrink înțeleg un spațiu geografic care are una sau mai multe limbi de comunicare, un sistem de comunicare specific și valori culturale specifice, fără ca aceasta să aibă însă un caracter omogen, fiind mai degrabă un melanj de elemente culturale diferite. Conceptul este identic cu cel de zonă culturală pe care Michel Espagne îl prefera celor de țară sau națiune, datorită sugestiei de uniformitate și delimitare pe care acestea o transmit. Granițele și spațiile delimitate astfel sunt în permanentă schimbare, devenind extrem de mobile, chiar fluide, astfel încât „încarcerarea” unui fenomen cultural într-un spațiu geografic închis pare să fie o dovadă de subiectivitate etnocentristă. De pildă, folcloristul american Alan Dundes (1996), într-un studiu privind prezența pan-balcanică a legendei meșterului Manole, vorbește despre nevoia de a scoate studiile folclorice de sub carapacea abordării localizante și „parohiale” care limitează studiul temelor literaturii populare la un spațiu național. Un exemplu notoriu este chiar conceptul de Weltliteratur pe care Goethe, care nu credea nici în arta, nici în știința patriotică, îl înțelegea ca pe un nesfârșit proces de contaminare care nu ține cont de granițe (Greenblatt, 2009).
Broomans menționează încercările comparatiștilor de a transcende barierele naționale pentru a realiza o istorie literară transnațională, contribuind astfel la apariția studiilor de transfer cultural. Aceste interacțiuni interculturale au adus din ce în ce mai mult în centrul atenției rolul de mediator cultural. Acesta îndeplinește, de regulă, un cumul de roluri interdependente la intersecția unor medii lingvistice, artistice sau geografice diferite, condiționate de motivații estetice, ideologice sau economice. Mediatorul (sau transmițătorul cultural, cum îl numește Broomans) este un agent polifonic al schimbului intercultural și influența sa se reflectă atât în procesul, cât și în rezultatul transferului.
În ciuda evidenței, subliniată și mai pregnant de economia globală, că fenomenul cultural nu a fost niciodată imuabil, cercetarea literară și istorică are tendința să ignore faptul că elementul local se modifică de obicei sub presiunea lumii înconjurătoare (Greenblatt). Această nouă paradigmă a transferului cultural deschide însă o perspectivă proaspătă transnațională și interdisciplinară asupra spațiului european (și global) eterogen, străbătut de numeroase rețele conectoare.
Care sunt motivele și beneficiile unei astfel de abordări? În ce mod sunt afectate / transformate / reconceptualizate în procesul de transfer diferite elemente culturale (opere literare, descoperiri științifice, elemente lingvistice etc.)? Care au fost, de-a lungul istoriilor naționale, cei mai eficienți mediatori culturali? Cum a fost afectat transferul cultural de rigiditatea granițelor naționale în diverse perioade istorice?
Vă invităm să trimiteți contribuții originale care să răspundă acestor întrebări sau să exploreze alte teme legate de transferul cultural, cum ar fi:
- traducerea culturală
- traducerea ca transfer cultural
- mobilitate/stagnare culturală
- literaturi naționale în traducere
- influențe culturale în literatură
- traducătorul/scriitorul/editorul/regizorul/profesorul/etc. ca mediator cultural
- obstacole și catalizatori ai transferului cultural
- microliteraturile
- deteritorializare/reteritorializare/politeritorialitate
culturi/literaturi de contact - contacte lingvistice/arii lingvistice
Vor fi luate în considerare și contribuțiile pentru celelalte secțiuni ale revistei.
Articolele pot fi redactate în limbile română, engleză, franceză sau germană.
Lucrările (maximum 7000 de cuvinte), însoțite de rezumate în limba engleză (maximum 200 de cuvinte) și o scurtă prezentare a autorului (o notă biografică de cel mult 400 de cuvinte) vor fi trimise la următoarele adrese: daniela.martole@usv.ro și meridian.critic.flsc@gmail.com.
Pentru detalii cu privire la normele și stilul de redactare, trebuie consultate indicațiile de pe site-ul revistei: Norme de Redactare
Termenul limită pentru trimiterea articolului integral: 31 august 2024.
Referințe bibliografice:
Broomans, Petra. 2021. “The Meta-Literary History of Cultural Transmitters and Forgotten Scholars in the Midst of Transnational Literary History”. in Jørgensen, Steen Bille. Lüsebrink Hans Jürgen. Cultural Transfer Reconsidered. Transnational Perspectives, Translation Processes, Scandinavian and Postcolonial Challenges, Boston:Brill Rodopi. pp 64-81
Burke Peter, Hsia Po-Chia Ronnie (eds). 2007. Cultural Translation in Early Modern Europe. Cambridge University Press
Diaconu Mircea. 2014. ~Reading Microliterature: Language, Ethnicity, Polyterritoriality~ in Martin Mircea, Christian Moraru, Andrei Terian (eds.). Romanian Literature as World Literature. New York. Bloomsbury Academic. pp 135-156
Dundes Alan, 1996. The Walled-up Wife. A Casebook. University of Wisconsin Press
Greenblatt, Stephen. 2009. Cultural Mobility: A Manifesto. Cambridge University Press
Jørgensen, Steen Bille. Lüsebrink Hans Jürgen (eds.). 2021. Cultural Transfer Reconsidered. Transnational Perspectives, Translation Processes, Scandinavian and Postcolonial Challenges. Boston: Brill Rodopi
Martin Mircea, Christian Moraru, Andrei Terian (eds.). 2014. Romanian Literature as World Literature. New York. Bloomsbury Academic
Rossini, Manuela. Michael Toggweiler. 2014. ”Cultural Transfer. An Introduction”. Word and Text. A Journal of Literary Studies and Linguistics, Vol. IV, Issue 2, December / 2014. Universitatea de Petrol și Gaze, Ploiești.
Metafore culturale: un mozaic de perspective
Metafora este un subiect complex și cu numeroase fațete. Potrivit lui Steen (2008), ea poate fi privită din trei perspective majore: 1. o expresie lingvistică figurativă (metaforă în limbaj); 2. un sistem conceptual de corespondențe între un domeniu sursă și un domeniu țintă (metaforă cognitivă); 3. un element comunicativ (metaforă în comunicare/discurs). [Steen G. J. (2008). The paradox of metaphor: why we need a three-dimensional model for metaphor. Metaphor. Symb. 23, 213–241. doi: 10.1080/10926480802426753]
La intersecția acestor direcții regăsim metafora pe post de unealtă redutabilă. Pentru cei mai mulți dintre noi, metaforele chiar sunt instrumente esențiale pentru înțelegerea și comunicarea experiențelor noastre în lume. Ele ne permit să facem o punte între familiar și nefamiliar, să dăm sens conceptelor abstracte și să ne exprimăm gândurile și emoțiile în moduri vii și captivante. Metaforele culturale, în special, joacă un rol semnificativ în modelarea percepțiilor noastre despre lume și locul pre care credem că îl ocupăm la un moment dat. Ele reflectă credințele, valorile și experiențele comune ale unei anumite culturi și pot fi folosite pentru a consolida sau contesta structurile de putere existente.
Actualul număr din Meridian Critic propune explorarea metaforelor culturale dintr-o varietate de perspective teoretice și metodologice. Suntem interesați în special de lucrări originale care abordează teme precum:
- Rolul metaforelor în construirea identităților culturale și discursive: Cum ne modelează metaforele culturale înțelegerea despre noi înșine și despre ceilalți? Cum funcționează metaforele în diferite forme de expresie culturală?
- Puterea metaforelor în contexte sociale și politice: Cum pot metaforele culturale să întrețină inegalități sociale și dinamica puterii sau, dimpotrivă, să le compromită? Cum reușesc metaforele să ne modeleze percepțiile despre problemele și evenimentele politice?
- Intersectarea metaforelor culturale cu alte moduri de a crea semnificații: Cum interacționează metaforele culturale cu alte forme de reprezentare simbolică? Care sunt formele de manifestare ale metaforei în discursul multimodal?
- Rolul metaforelor în înțelegerea individuală și colectivă: Cum influențează metaforele culturale experiențele noastre individuale și înțelegerea colectivă a lumii? Cum ne modelează metaforele viziunile asupra lumii și interacțiunile noastre cu ceilalți?
- Natura evolutivă a metaforelor culturale: Cum se schimbă și se adaptează metaforele culturale în timp? Ce factori influențează apariția și difuzarea noilor metafore?
Contribuțiile pentru celelalte rubrici ale revistei vor fi, de asemenea, luate în considerare.
Articolele pot fi redactate în limbile română, engleză, franceză sau germană.
Lucrările (de maximum 7000 de cuvinte), însoțite de rezumate în limba engleză (maximum 200 de cuvinte) și de o scurtă prezentare a autorului (o notă biografică care să nu aibă mai mult de 400 de cuvinte), vor fi trimise la adresele evelinagraur@litere.usv.ro şi meridian.critic.flsc@gmail.com.
Pentru detalii cu privire la normele și stilul de redactare, trebuie consultate indicațiile de pe site-ul revistei: Norme de Redactare
Termenul limită pentru trimiterea articolului integral: 30 IUNIE 2024.
Extremismul - Texte și Contexte
Pentru cei mai mulți dintre noi, literați sau critici literari, teoreticieni sau profesori de studii culturale, cinematografie sau arte vizuale, lingviști, sociologi, filozofi, scriitori sau cititori, extremismul este, de cele mai multe ori, o definiție într-un dicționar, o formă de ficțiune, un titlu de carte sau un personaj dintr-o carte, un studiu sau o teorie, o scenă dintr-un film, un vers dintr-un cântec sau un subiect de știre. Tindem să credem că extremismul este ceva care se întâmplă doar altora și în altă parte, dar în realitate acesta se manifestă și aici lângă noi. Extremismul nu apare într-un spațiu gol sau într-un spațiu ficțional, nu este un concept care există și se manifestă în vid. Deși relativă și adesea evazivă, retorica periculoasă și alunecoasă a extremismului a făcut întotdeauna parte din experiența umană, explorând și exploatând conexiunile confuze și contradictorii dintre spațiile marginale și cultura mainstream. Extremismul iese astăzi la iveală în cultura mainstream și provoacă, zguduie, modifică și (re)modifică în mod deschis societățile noastre. Literatura extremistă, filmul și muzica, propaganda disidentă, radicalismul politic, mesajele și discursurile electorale, pliantele, afișele, canalele online, toate sunt instrumente care încearcă să ne remodeleze și să ne redefinească existența. În timp ce încercăm să contracarăm efectele dăunătoare ale narațiunilor extremismului, se pare că învățăm, poate prea ușor, să ne adaptăm la o nouă realitate și la o nouă lume în care radicalismul, teroarea și lipsa de securitate se individualizează și proliferează.
Narațiunile extremiste au fost împărțite în cinci categorii principale: politice, istorice, sociopsihologice, instrumentale și teologice/morale. Cu toate acestea, nicio abordare teoretică sau investigativă nu poate evita întrebările simple sau dificile. Ce este extremismul în societatea contemporană? Unde, cum și de ce se manifestă? Este extremismul hiperactiv de astăzi doar o fază tranzitorie? Este un fenomen efemer sau este aici pentru a rămâne? Ar putea fi prezis sau anticipat? Există spații geoculturale, societăți, mentalități, stereotipuri care au mai multe șanse să genereze manifestări extremiste? Există dovezi solide cu privire la relația dintre educație și radicalizarea indivizilor? Cine sunt autorii, regizorii, cititorii, telespectatorii, entuziaștii, diseminatorii textelor extremiste? Sunt ei „idioții utili” ai mișcărilor extremiste? Și cine sunt criticii unor astfel de narațiuni? Nu în ultimul rând, care este rolul literaturii în acest context? A devenit literatura un canal de propagare facilă a extremismului? Este literatura un instrument de prevenire, apărare și rezistență?
Contribuțiile așteptate pentru Dosarul Critic nr. 2/2023 al revistei Meridian Critic vor răspunde la aceste întrebări și/sau vor propune puncte de vedere originale legate de apariția, dezvoltarea, răspândirea, receptarea, interpretarea, prevenirea și combaterea extremismului.
Articolele pot fi redactate în limbile română, engleză, franceză sau germană.
Lucrările (de maximum 7000 de cuvinte), însoțite de rezumate în limba engleză (maximum 200 de cuvinte) și de o scurtă prezentare a autorului (o notă biografică care să nu aibă mai mult de 400 de cuvinte), vor fi trimise la adresele codrutserban@litere.usv.ro şi meridian.critic.flsc@gmail.com.
Pentru detalii cu privire la normele și stilul de redactare, urmați indicațiile de pe site-ul revistei: Norme de redactare.
Termenul limită pentru trimiterea articolului integral: 20 Octombrie 2023.
ENGLISH
Cultural Transfer. Borders and Mediators
In the past decades, contemporary approaches to culture have focused on cultural transfer, a concept meant “to replace more traditional and unprecise concepts like ‘cultural relations’, ‘cultural exchanges’, ‘literary influences’ and ‘cultural circulations’”(Jørgensen and Lüsebrink, 2021). The methodological and theoretical framework that accompany the concept of cultural transfer, which later came to be known as The Cultural Transfer Approach (henceforth CTA), was initiated by historians Michel Espagne and Michael Werner, in the 1980s, with a view to defining the historical relationships between Germany and France. They wanted to bring together Translation Studies, on the one hand, and the theory of linguistic contacts, the theory of intertextuality and the reception theories developed by Hans-Robert Jauß and Wolfgang Iser in the 70s and 80s, on the other hand.
This interdisciplinary merger had already been anticipated by the notion of cultural translation, apparently coined by a group of anthropologists to “describe what happens in cultural encounters when each side tries to make sense of the actions of the other” (Burke and Hsia, 2007). Petra Broomans argues that the young discipline of CTA came into being on the background of significant changes or “turns”, such as the crisis in literary historiography and the “cultural” turn in translation studies at the end of the twentieth century” (Broomans, 2021). The guiding hypothesis of CTA is that any cultural object subjected to transfer from one cultural space to another, or from one cultural area to another, undergoes a process of transformation, re-interpretation, or re-reading (Jørgensen and Lüsebrink, 2021). This new approach to cultural transfer is not, however, a theory of intercultural relations but rather an attempt to conceptualise such forms of intercultural processes as the circulation and reception of texts or cultural practices and forms of knowledge between different cultural areas.
By cultural area Sørgensen and Lüsebrink understand “a geographical space having in common one or several languages of communication, a specific communication system and specific values and rituals” (ibidem), only this is not homogeneous, but rather a mélange of different cultural elements. The concept is identical with that of cultural zone, which Michele Espagne preferred to those of country or nation, due to the suggestion of uniformity and delimitation they imply. Borders, just as the spaces between them, are under constant change, becoming extremely mobile, even fluid, in such a way that the attempt to “imprison” a cultural phenomenon in an enclosed geographical space seems nothing but a display of ethnocentric subjectivity. For instance, in a volume researching the presence of The Legend of the Walled-up Wife throughout the entire Balkan Peninsula, the American folklorist Alan Dundes (1996) pleads for the necessity to free the folklore studies from the confinement of the ethnocentric, “parochial”, approaches that limit the study of the folk literature to a national territory. A notable example is the very concept of Weltliteratur, world literature, which Goethe, who did not believe in patriotic art or patriotic science, “understood as a ceaseless process of exchange across the borders of nations or cultures” (Greenblatt, 2009).
Petra Broomans mentions the attempts of the comparatists to go beyond national frames, towards a broader literary history across borders, thus contributing to the development of cultural transfer studies. These intercultural interactions emphasised the growing importance of cultural mediators. They generally combine several independent roles across different linguistic, artistic and geographical borders, under the imperative of aesthetic, ideological or economic motivations. The cultural mediators (or transmitters, according to Broomans) are polyphonic agents of intercultural exchange and their influence is reflected in both the process and the product of the transfer.
Against the evidence, made even more pregnant by the global economy, that the cultural phenomenon was never immutable, literary and historical researchers still have a tendency to ignore the fact that the local element is usually modified under the pressure of the external world (Greenblatt). This new paradigm of the Cultural Transfer Approach opens a fresh, transnational and interdisciplinary perspective on the heterogeneous European (and global) space, intertwined with numerous connecting networks.
What are the reasons for/the benefits of such an approach? How are different cultural elements, such as literary works, scientific discoveries, linguistic elements, etc., affected/ transformed, reconceptualised in the process of cultural transfer? Who were the most efficient cultural mediators throughout national histories? How was cultural transfer conditioned by the rigidity of national borders during various historical periods?
We invite you to submit original contributions that answer these questions or explore other topics related to cultural transfer, such as:
- cultural translation
- translation as cultural transfer
- cultural mobility/stagnation
- national literatures in translation
- cultural influences in literature
- the translator/writer/editor/director/teacher/etc. as cultural mediator
- deterrents and catalysts of cultural transfer
- microliteratures
- deterritorialization/reterritorialization/polyterritoriality
- contact cultures/literatures
- linguistic contact/linguistic area
We receive contributions in Romanian, English, French or German.
Submissions, up to 7000 words, together with the 200 words abstract in English and the author’s short biographical note, up to 400 words, should be sent to daniela.martole@usv.ro and meridian.critic.flsc@gmail.com.
For the submission guidelines, please see the section Instructions for Authors on the journal website.
The deadline for the full article submission: August 31, 2024.
References:
Broomans, Petra. 2021. “The Meta-Literary History of Cultural Transmitters and Forgotten Scholars in the Midst of Transnational Literary History”. in Jørgensen, Steen Bille. Lüsebrink Hans Jürgen. Cultural Transfer Reconsidered. Transnational Perspectives, Translation Processes, Scandinavian and Postcolonial Challenges, Boston:Brill Rodopi. pp 64-81
Burke Peter, Hsia Po-Chia Ronnie (eds). 2007. Cultural Translation in Early Modern Europe. Cambridge University Press
Diaconu Mircea. 2014. ~Reading Microliterature: Language, Ethnicity, Polyterritoriality~ in Martin Mircea, Christian Moraru, Andrei Terian (eds.). Romanian Literature as World Literature. New York. Bloomsbury Academic. pp 135-156
Dundes Alan, 1996. The Walled-up Wife. A Casebook. University of Wisconsin Press
Greenblatt, Stephen. 2009. Cultural Mobility: A Manifesto. Cambridge University Press
Jørgensen, Steen Bille. Lüsebrink Hans Jürgen. (eds.). 2021. Cultural Transfer Reconsidered. Transnational Perspectives, Translation Processes, Scandinavian and Postcolonial Challenges. Boston: Brill Rodopi
Martin Mircea, Christian Moraru, Andrei Terian. (eds.). 2014. Romanian Literature as World Literature. New York. Bloomsbury Academic
Rossini, Manuela. Michael Toggweiler. (eds). 2014.” Cultural Transfer. An Introduction”. Word and Text. A Journal of Literary Studies and Linguistics, Vol. IV, Issue 2, December / 2014. University of Ploiesti. pp.5-9.
Cultural Metaphors: A Mosaic of Perspectives
Metaphor is a complex and multifaceted subject. According to Steen (2008), it can be viewed from three major perspectives: as a metaphorical linguistic expression (metaphor in language), a conceptual system of mappings between a source domain and a target domain (metaphor in thought) and a communicative element (metaphor in communication/ discourse). [Steen G. J. (2008). The paradox of metaphor: why we need a three-dimensional model for metaphor. Metaphor. Symb. 23, 213–241. doi: 10.1080/10926480802426753].
At the intersection of these major directions, metaphor resurfaces as a powerful tool. For most of us metaphors are essential ‘tools’ for understanding and communicating our experiences in the world. They allow us to bridge the gap between the familiar and the unfamiliar, to make sense of abstract concepts, and to express our thoughts and emotions in vivid and engaging ways. Cultural metaphors, in particular, play a significant role in shaping our perceptions of the world and our place within it. They reflect the shared beliefs, values, and experiences of a particular culture, and they can be used to reinforce or challenge existing power structures.
The current issue of Meridian Critic invites contributions that explore the complexities of cultural metaphors from a variety of theoretical and methodological perspectives. We are particularly interested in submissions that address the following themes:
- The role of metaphors in cultural identity and discourse: How do cultural metaphors shape our understanding of ourselves and others? How do they function in various forms of cultural expression?
- The power of metaphors in social and political contexts: How do cultural metaphors perpetuate or challenge social inequalities and power dynamics? How do they shape our perceptions of political issues and events?
- The intersection of cultural metaphors with other modes of meaning-making: How do cultural metaphors interact with other forms of symbolic representation? How does metaphor manifest itself in multimodal discourse?
- The role of metaphors in individual and collective understanding: How do cultural metaphors influence our individual experiences and our collective understanding of the world? How do they shape our worldviews and our interactions with others?
- The evolving nature of cultural metaphors: How do cultural metaphors change and adapt over time? What factors influence the emergence and diffusion of new metaphors?
Contributions for the other sections of the journal will also be considered.
Articles can be written in Romanian, English, French or German.
Papers (maximum 7000 words), accompanied by abstracts in English (maximum 200 words) and a short presentation of the author (a biographical note of no more than 400 words) should be sent to evelinagraur@litere.usv.ro and meridian.critic.flsc@gmail.com.
For details of the rules and style of writing, please refer to the guidelines on the journal’s website: Instructions for Authors
Deadline for full article submission: June 30, 2024.
Extremism – Texts & Contexts
To most of us – literary scholars or critics, theorists or professors of cultural studies, cinematography or visual arts, linguists, sociologists, philosophers, writers or readers, extremism is, more often than not, a definition in a dictionary, a form of fiction, the title of or a character in a book, a study or a theory, a scene in a film, a line in a song or a piece of news. We tend to think that it happens to others, somewhere else; but it happens here, too. Extremism does not emerge in an empty space or in a fictional one, it is not a concept that exists and manifests in a vacuum. Though relative and often elusive, the perilous and slippery rhetoric of extremism has always been part of the human experience, exploring and exploiting the confusing and contradictory connections between marginal spaces and mainstream culture. Today, it has surfaced into mainstream culture and openly challenges, shakes, alters and (re)shapes our societies. Extremist literature, film and music, dissenting propaganda, political radicalism, electoral ephemera, leaflets, posters, online channels, they are all instruments that attempt to remodel and redefine our lives. While trying to counter the damaging effects of the narratives of extremism, we also seem to learn, perhaps too easily, to adapt to a new reality and a new world, where radicalism and terror and lack of security are a distinct and (ever)growing component.
Extremist narratives have been divided into five main categories – political, historical, socio-psychological, instrumental, and theological/moral, but no theoretical or investigative approach can avoid the simple or the difficult questions. What is extremism in contemporary society? Where, how and why does it manifest? Is today’s hyperactive extremism just a transitory phase? Is its nature ephemeral or is it here to stay? Could it be predicted or anticipated? Are there geocultural spaces, societies, mentalities, stereotypes that are more likely to generate extremist manifestations? Is there solid evidence on the relationship between education and radicalization of individuals? Who are the authors, directors, readers, viewers, enthusiasts, disseminators of extremist texts? Are they the ”useful idiots” of extremist movements? And who are the critics of such narratives? Last but not least, where does literature stand? Has it become a channel that easily propagates extremism? Or is it a tool of prevention, defense and resistance?
The contributions expected for the Critical Dossier of issue #2/2023 of Meridian Critic will answer these questions and/or propose original points of view related to the emergence, development, spread, reception, interpretation, prevention and countering of extremism.
Contributions for the other sections of the journal will also be considered.
Articles can be written in Romanian, English, French or German.
Papers (maximum 7000 words), accompanied by abstracts in English (maximum 200 words) and a short presentation of the author (a biographical note of no more than 400 words) should be sent to codrutserban@litere.usv.ro and meridian.critic.flsc@gmail.com.
For details of the rules and style of writing, please refer to the guidelines on the journal’s website: Instructions for Authors
Deadline for full article submission: October 20, 2023.