ROMÂNĂ
Identitate și alteritate. Eu și Celălalt
Identitatea reprezintă un concept complex, dinamic și multidimensional, care poate fi abordat dintr-o largă paletă de perspective. Ancorarea profundă în domenii generoase de analiză, precum literatura, lingvistica, studiile culturale, filosofice și sociale, orientează înțelegerea acestui concept prin prisma unor instrumente și cadre teoretice care susțin metamorfozarea lui în ample procese de (de)construcție, exprimare, negociere, dedublare sau chiar anihilare sub impactul unor factori contextuali care au puterea și autoritatea (in)directă de a-i atribui Sinelui o anumită apartenență la diferite comunități socioculturale și sociolingvistice.
Identitatea se construiește adesea prin raportare la alteritate, o veritabilă sursă de provocare și de îmbogățire, iar înțelegerea și corecta decodare a raportului care se instaurează între cele două concepte fundamentale devine esențială pentru a naviga într-o lume din ce în ce mai interconectată. Hegel, Jung, Hoffman, Levinas, dar și Derrida, Todorov, Kristeva etc. au explorat semnificativ aceste concepte din perspectivă filosofică, lingvistică, literară, culturală, socială, insistând asupra faptului că identitatea se construiește prin relația cu celălalt, într-un anumit dialog, în interacțiune performativă sau chiar prin reciprocitate.
De altfel, relația dintre Eu și Celălalt presupune o anumită reciprocitate în diferite planuri – limbajul poare fi cel care (de)construiește diferențele, literatura poate explora spațiile de afirmare sau de negare a identități(lor), prin contrast sau opoziție (i.e. Mircea Eliade, Albert Camus, Franz Kafka ș.a.), interacțiunile culturale creionează produse, practici, valori și tradiții reflectate într-o simbolistică aparte. Ea poate deveni fluidă sau opacă, fiind (in)direct influențată de permanentele schimbări sociopolitice.
Alteritatea poate funcționa ca o oglindă prin care identitatea se reflectă și se redefineste. Prin interacțiunea cu „celălalt”, individul sau comunitatea își poate clarifica propriile valori, norme și limitări ideologice, se pot reflecta, critica sau chiar reinventa identități individuale și colective. În această dinamică a reciprocității își găsește loc și tensiunea inerentă între cele două concepte, întrucât alteritatea poate fi percepută drept o amenințare la adresa identității, ceea ce conduce către marginalizare, excludere, radicalizare. În egală măsură, recunoașterea alterității permite înțelegerea mai profundă și mai complexă a identității, mai cu seamă în societățile multiculturale, în care sunt promovate valori precum acceptarea celuilalt și îmbrățișarea diversității, cu toate fațetele ei.
Așadar, „celălalt” invită la un dialog responsabil, iar această întâlnire prilejuiește redefinirea identității, modelând-o constant și oferindu-i oportunitatea de a deveni mai receptivă în a accepta și a construi un teren comun în care diferențele nu trebuie negate, ci explorate, reevaluate, integrate într-un peisaj existențial hibrid. Deseori reprezentat prin stereotipuri culturale sau prin imagini simplificate care reflectă prejudecățile și fricile societății, „celălalt” poate fi, de asemenea, exotic sau fascinant, ceea ce poate duce la o fetișizare a diferențelor culturale, fapt vizibil în operele literare și artistice care idealizează alte culturi. Însă spațiile culturale hibride constituie și un teren fertil pentru a reflecta asupra diversității și complexității experienței umane.
Actualul număr din Meridian Critic propune explorarea acestor concepte generoase dintr-o varietate de perspective teoretice și metodologice care vor contura un dosar tematic cu lucrări originale. Într-o lume tot mai interconectată, real sau virtual, în care migrația, tehnologia și schimburile interculturale redefinesc granițele dintre „Eu” și „Celălalt”, putem reflecta împreună la modul în care globalizarea influențează construcția identității și percepția alterității. Totodată, putem medita și la o întrebare firească: Cum poate alteritatea să devină o sursă de îmbogățire, nu doar de conflict, pentru identitatea individuală sau colectivă? Sau ce rol joacă limbajele și discursurile în construirea alterității și în stabilirea ierarhiilor sociale, a raporturilor de autoritate și putere? Cum se manifestă alteritatea în interiorul unei persoane (i.e. prin subconștient sau prin conflicte interne)? Într-o societate multiculturală, cum pot fi reconciliate identitatea și alteritatea fără să-și piardă specificul?
Vă invităm să reflectăm și asupra altor întrebări și/sau alte axe tematice:
- Reprezentări ale identității și alterității în discursul literar;
- Construcția identității prin limbaj și discurs;
- Alteritatea ca fenomen cultural și lingvistic;
- Identitatea națională, etnică și regională în literatură și lingvistică;
- Dialogul intercultural și interliterar ca expresie a alterității;
- Identitatea de gen și alteritatea în studii filologice;
- Migrația, diaspora și transformările identitare;
- Mărci ale (non)identității în spațiul virtual;
- Identitatea și alteritatea în contextul globalizării și digitalizării.
Vor fi luate în considerare și contribuții originale pentru celelalte secțiuni ale revistei (Exegeze, Limbă și comunicare, Recenzii).
Articolele vor fi redactate în limbile română, engleză, franceză sau germană.
Lucrările (maximum 7000 de cuvinte), însoțite de rezumate în limba engleză (maximum 200 de cuvinte), 5 cuvinte-cheie, precum și de o scurtă prezentare a autorului (o notă biografică de cel mult 400 de cuvinte) vor fi trimise la următoarele adrese:
crina.prodan@usm.ro și meridian.critic.flsc@gmail.com.
Pentru detalii cu privire la normele și stilul de redactare, trebuie consultate indicațiile de pe site-ul revistei: Norme de Redactare
Termenul limită pentru trimiterea articolului integral: 30 iunie 2025.
Transferul cultural. Granițe și mediatori
Abordările contemporane ale conceptului de cultură se concentrează asupra transferului cultural, termen menit să înlocuiască concepte mai largi și mai difuze ca „relații culturale”, „schimburi culturale”, „influență literară”, „circulație culturală” (Jørgensen și Lüsebrink, 2021). Cadrul metodologic și teoretic care reglementează conceptul de transfer cultural a fost inițiat de istoricii Michel Espagne și Michael Werner, în anii optzeci ai secolului trecut, din dorința de a defini relațiile istorice dintre Franța și Germania. Aceștia au dorit să aducă împreună, pe de o parte, studiile traductologice, și, pe de altă parte, teoria contactelor dintre limbi, intertextualitatea și teoriile receptării dezvoltate de Hans Robert Jauss și Wolfgang Iser.
Această contopire fusese deja anticipată de teorii și practici cum ar fi „traducerea culturală”, pe care o serie de antropologi au definit-o ca ceea ce se întâmplă în interacțiunile culturale, atunci când fiecare din părțile implicate încearcă să înțeleagă acțiunile celeilalte părți (Burke și Hsia, 2007). Petra Broomans (2021) consideră că noua disciplină centrată pe transferul cultural a luat ființă pe fundalul unor momente cruciale în studiile filologice, cum ar fi criza istoriografiei literare sau turnura culturală din studiile traductologice de la sfârșitul secolului al douăzecilea. Premisa după care se ghidează această abordare este aceea că orice obiect cultural supus transferului dintr-o zonă culturală în alta trece printr-un proces continuu de transformare, reinterpretare, resemnificare sau recitire (Jørgensen și Lüsebrink, 2021). Această abordare a transferului cultural nu este, prin urmare, o teorie a relațiilor interculturale, ci mai degrabă o încercare de a conceptualiza astfel de procese interculturale ca circulația și receptarea unor texte, practici culturale sau forme de cunoaștere între arii culturale diferite.
Prin arie culturală Jørgensen și Lüsebrink înțeleg un spațiu geografic care are una sau mai multe limbi de comunicare, un sistem de comunicare specific și valori culturale specifice, fără ca aceasta să aibă însă un caracter omogen, fiind mai degrabă un melanj de elemente culturale diferite. Conceptul este identic cu cel de zonă culturală pe care Michel Espagne îl prefera celor de țară sau națiune, datorită sugestiei de uniformitate și delimitare pe care acestea o transmit. Granițele și spațiile delimitate astfel sunt în permanentă schimbare, devenind extrem de mobile, chiar fluide, astfel încât „încarcerarea” unui fenomen cultural într-un spațiu geografic închis pare să fie o dovadă de subiectivitate etnocentristă. De pildă, folcloristul american Alan Dundes (1996), într-un studiu privind prezența pan-balcanică a legendei meșterului Manole, vorbește despre nevoia de a scoate studiile folclorice de sub carapacea abordării localizante și „parohiale” care limitează studiul temelor literaturii populare la un spațiu național. Un exemplu notoriu este chiar conceptul de Weltliteratur pe care Goethe, care nu credea nici în arta, nici în știința patriotică, îl înțelegea ca pe un nesfârșit proces de contaminare care nu ține cont de granițe (Greenblatt, 2009).
Broomans menționează încercările comparatiștilor de a transcende barierele naționale pentru a realiza o istorie literară transnațională, contribuind astfel la apariția studiilor de transfer cultural. Aceste interacțiuni interculturale au adus din ce în ce mai mult în centrul atenției rolul de mediator cultural. Acesta îndeplinește, de regulă, un cumul de roluri interdependente la intersecția unor medii lingvistice, artistice sau geografice diferite, condiționate de motivații estetice, ideologice sau economice. Mediatorul (sau transmițătorul cultural, cum îl numește Broomans) este un agent polifonic al schimbului intercultural și influența sa se reflectă atât în procesul, cât și în rezultatul transferului.
În ciuda evidenței, subliniată și mai pregnant de economia globală, că fenomenul cultural nu a fost niciodată imuabil, cercetarea literară și istorică are tendința să ignore faptul că elementul local se modifică de obicei sub presiunea lumii înconjurătoare (Greenblatt). Această nouă paradigmă a transferului cultural deschide însă o perspectivă proaspătă transnațională și interdisciplinară asupra spațiului european (și global) eterogen, străbătut de numeroase rețele conectoare.
Care sunt motivele și beneficiile unei astfel de abordări? În ce mod sunt afectate / transformate / reconceptualizate în procesul de transfer diferite elemente culturale (opere literare, descoperiri științifice, elemente lingvistice etc.)? Care au fost, de-a lungul istoriilor naționale, cei mai eficienți mediatori culturali? Cum a fost afectat transferul cultural de rigiditatea granițelor naționale în diverse perioade istorice?
Vă invităm să trimiteți contribuții originale care să răspundă acestor întrebări sau să exploreze alte teme legate de transferul cultural, cum ar fi:
- traducerea culturală
- traducerea ca transfer cultural
- mobilitate/stagnare culturală
- literaturi naționale în traducere
- influențe culturale în literatură
- traducătorul/scriitorul/editorul/regizorul/profesorul/etc. ca mediator cultural
- obstacole și catalizatori ai transferului cultural
- microliteraturile
- deteritorializare/reteritorializare/politeritorialitate
culturi/literaturi de contact - contacte lingvistice/arii lingvistice
Vor fi luate în considerare și contribuțiile pentru celelalte secțiuni ale revistei.
Articolele pot fi redactate în limbile română, engleză, franceză sau germană.
Lucrările (maximum 7000 de cuvinte), însoțite de rezumate în limba engleză (maximum 200 de cuvinte) și o scurtă prezentare a autorului (o notă biografică de cel mult 400 de cuvinte) vor fi trimise la următoarele adrese: daniela.martole@usv.ro și meridian.critic.flsc@gmail.com.
Pentru detalii cu privire la normele și stilul de redactare, trebuie consultate indicațiile de pe site-ul revistei: Norme de Redactare
Termenul limită pentru trimiterea articolului integral: 31 august 2024.
Referințe bibliografice:
Broomans, Petra. 2021. “The Meta-Literary History of Cultural Transmitters and Forgotten Scholars in the Midst of Transnational Literary History”. in Jørgensen, Steen Bille. Lüsebrink Hans Jürgen. Cultural Transfer Reconsidered. Transnational Perspectives, Translation Processes, Scandinavian and Postcolonial Challenges, Boston:Brill Rodopi. pp 64-81
Burke Peter, Hsia Po-Chia Ronnie (eds). 2007. Cultural Translation in Early Modern Europe. Cambridge University Press
Diaconu Mircea. 2014. ~Reading Microliterature: Language, Ethnicity, Polyterritoriality~ in Martin Mircea, Christian Moraru, Andrei Terian (eds.). Romanian Literature as World Literature. New York. Bloomsbury Academic. pp 135-156
Dundes Alan, 1996. The Walled-up Wife. A Casebook. University of Wisconsin Press
Greenblatt, Stephen. 2009. Cultural Mobility: A Manifesto. Cambridge University Press
Jørgensen, Steen Bille. Lüsebrink Hans Jürgen (eds.). 2021. Cultural Transfer Reconsidered. Transnational Perspectives, Translation Processes, Scandinavian and Postcolonial Challenges. Boston: Brill Rodopi
Martin Mircea, Christian Moraru, Andrei Terian (eds.). 2014. Romanian Literature as World Literature. New York. Bloomsbury Academic
Rossini, Manuela. Michael Toggweiler. 2014. ”Cultural Transfer. An Introduction”. Word and Text. A Journal of Literary Studies and Linguistics, Vol. IV, Issue 2, December / 2014. Universitatea de Petrol și Gaze, Ploiești.
Metafore culturale: un mozaic de perspective
Metafora este un subiect complex și cu numeroase fațete. Potrivit lui Steen (2008), ea poate fi privită din trei perspective majore: 1. o expresie lingvistică figurativă (metaforă în limbaj); 2. un sistem conceptual de corespondențe între un domeniu sursă și un domeniu țintă (metaforă cognitivă); 3. un element comunicativ (metaforă în comunicare/discurs). [Steen G. J. (2008). The paradox of metaphor: why we need a three-dimensional model for metaphor. Metaphor. Symb. 23, 213–241. doi: 10.1080/10926480802426753]
La intersecția acestor direcții regăsim metafora pe post de unealtă redutabilă. Pentru cei mai mulți dintre noi, metaforele chiar sunt instrumente esențiale pentru înțelegerea și comunicarea experiențelor noastre în lume. Ele ne permit să facem o punte între familiar și nefamiliar, să dăm sens conceptelor abstracte și să ne exprimăm gândurile și emoțiile în moduri vii și captivante. Metaforele culturale, în special, joacă un rol semnificativ în modelarea percepțiilor noastre despre lume și locul pre care credem că îl ocupăm la un moment dat. Ele reflectă credințele, valorile și experiențele comune ale unei anumite culturi și pot fi folosite pentru a consolida sau contesta structurile de putere existente.
Actualul număr din Meridian Critic propune explorarea metaforelor culturale dintr-o varietate de perspective teoretice și metodologice. Suntem interesați în special de lucrări originale care abordează teme precum:
- Rolul metaforelor în construirea identităților culturale și discursive: Cum ne modelează metaforele culturale înțelegerea despre noi înșine și despre ceilalți? Cum funcționează metaforele în diferite forme de expresie culturală?
- Puterea metaforelor în contexte sociale și politice: Cum pot metaforele culturale să întrețină inegalități sociale și dinamica puterii sau, dimpotrivă, să le compromită? Cum reușesc metaforele să ne modeleze percepțiile despre problemele și evenimentele politice?
- Intersectarea metaforelor culturale cu alte moduri de a crea semnificații: Cum interacționează metaforele culturale cu alte forme de reprezentare simbolică? Care sunt formele de manifestare ale metaforei în discursul multimodal?
- Rolul metaforelor în înțelegerea individuală și colectivă: Cum influențează metaforele culturale experiențele noastre individuale și înțelegerea colectivă a lumii? Cum ne modelează metaforele viziunile asupra lumii și interacțiunile noastre cu ceilalți?
- Natura evolutivă a metaforelor culturale: Cum se schimbă și se adaptează metaforele culturale în timp? Ce factori influențează apariția și difuzarea noilor metafore?
Contribuțiile pentru celelalte rubrici ale revistei vor fi, de asemenea, luate în considerare.
Articolele pot fi redactate în limbile română, engleză, franceză sau germană.
Lucrările (de maximum 7000 de cuvinte), însoțite de rezumate în limba engleză (maximum 200 de cuvinte) și de o scurtă prezentare a autorului (o notă biografică care să nu aibă mai mult de 400 de cuvinte), vor fi trimise la adresele evelinagraur@litere.usv.ro şi meridian.critic.flsc@gmail.com.
Pentru detalii cu privire la normele și stilul de redactare, trebuie consultate indicațiile de pe site-ul revistei: Norme de Redactare
Termenul limită pentru trimiterea articolului integral: 30 IUNIE 2024.
ENGLISH
Identity and Otherness. Self and Other
Identity is a complex, dynamic and multidimensional concept that can be approached from multiple perspective across generous disciplines such as literature, linguistics, cultural, philosophical and social studies. It is these disciplines that offer theoretical tools and frameworks for understanding how identity is shaped through processes of (de)construction, expression, negotiation, duplication/splitting, and even annihilation under the impact of contextual factors that have the power and (in)direct authority to attribute to the Self a sense of belonging to different socio-cultural and socio-linguistic communities.
Identity is often constructed in relation to Otherness, a genuine source of challenge and enrichment. Interestingly, a proper understanding and correct decoding of the relationship between these two fundamental concepts is essential for navigating in an increasingly interconnected world. Hegel, Jung, Hoffman, Levinas, as well as Derrida, Todorov, and Kristeva have significantly explored these concepts from philosophical, linguistic, literary, cultural, and social perspectives, insisting that identity is constructed through the relationship with the other, in constant dialogue, in performative interaction or even through reciprocity.
Moreover, the relationship between Self and Other implies reciprocity at various levels. For instance, language can both construct and deconstruct differences, literature can explore spaces of affirmation or negation of identity through contrast or opposition (as exemplified in the works of Mircea Eliade, Albert Camus, or Franz Kafka), and cultural interactions may generate products, practices, values and traditions expressed through specific symbolic systems. This dynamic interplay can manifest as either fluid or opaque, influenced by permanent socio-political shifts.
Otherness serves as a mirror reflecting and redefining identity. Through interaction with the “other,” individuals and communities can clarify their values, norms, and ideological boundaries, prompting reflection, critique, and even reinvention of both individual and collective identities. This reciprocal dynamic also involves inherent tension, as otherness can be perceived as a threat, potentially leading to marginalization, exclusion, and radicalization. Conversely, recognizing otherness fosters a deeper, more nuanced understanding of identity, particularly in multicultural societies that prioritize acceptance and embrace diversity in all its forms.
The “other,” therefore, invites responsible dialogue, offering an opportunity to redefine identity through constant reshaping and increased receptivity. This encounter allows for the creation of common ground where differences are not denied but explored, re-evaluated, and integrated into a hybrid existential landscape. Often reduced to cultural stereotypes or simplistic images reflecting societal prejudices and fears, the “other” can also be exoticized or romanticized, leading to a fetishization of cultural differences evident in literary and artistic works that idealize other cultures. However, these hybrid cultural spaces also provide fertile ground for reflecting on the diversity and complexity of human experience.
The current issue of Meridian Critic extends an invitation to explore these generous concepts through diverse theoretical and methodological frameworks, culminating in the publication of a thematic dossier of original works. In our increasingly interconnected world, both real and virtual, where migration, technology, and intercultural exchange are reshaping the boundaries between Self and Other, we can collectively consider the influence of globalization on identity construction and the perception of otherness. This raises several key questions: How can otherness become a source of enrichment, rather than conflict, for individual and collective identities? What role do languages and discourses play in constructing otherness and establishing social hierarchies, power relations, and authority? How does otherness manifest within the individual, for example, through the subconscious or internal conflicts? And finally, how can identity and otherness be reconciled within multicultural societies without each losing its distinct character?
We also invite you to consider your own research questions related to the following areas/themes:
- Representations of identity and otherness in literature
- The construction of identity through language and discourse
- Otherness as a cultural and linguistic phenomenon
- National, ethnic, and regional identity in literature and linguistics
- Intercultural and inter-literary dialogue as an expression of otherness
- Gender identity and otherness in philological studies
- Migration, diaspora, and identity transformation
- Markers of identity and non-identity in virtual space
- Identity and otherness within the context of globalization and digitalization
The journal also welcomes original contributions for its other sections (Exegeses, Language and Communication, and Reviews).
Articles should be written in Romanian, English, French, or German.
Manuscripts (up to 7,000 words), along with an English abstract (maximum 200 words), 5 keywords, and a brief author biography (maximum 400 words), should be submitted to the following addresses: crina.prodan@usm.ro and meridian.critic.flsc@gmail.com.
For details concerning manuscript preparation, please consult the journal’s website: Formatting Guidelines
The deadline for full manuscript submission is June 30, 2025.
Cultural Transfer. Borders and Mediators
In the past decades, contemporary approaches to culture have focused on cultural transfer, a concept meant “to replace more traditional and unprecise concepts like ‘cultural relations’, ‘cultural exchanges’, ‘literary influences’ and ‘cultural circulations’”(Jørgensen and Lüsebrink, 2021). The methodological and theoretical framework that accompany the concept of cultural transfer, which later came to be known as The Cultural Transfer Approach (henceforth CTA), was initiated by historians Michel Espagne and Michael Werner, in the 1980s, with a view to defining the historical relationships between Germany and France. They wanted to bring together Translation Studies, on the one hand, and the theory of linguistic contacts, the theory of intertextuality and the reception theories developed by Hans-Robert Jauß and Wolfgang Iser in the 70s and 80s, on the other hand.
This interdisciplinary merger had already been anticipated by the notion of cultural translation, apparently coined by a group of anthropologists to “describe what happens in cultural encounters when each side tries to make sense of the actions of the other” (Burke and Hsia, 2007). Petra Broomans argues that the young discipline of CTA came into being on the background of significant changes or “turns”, such as the crisis in literary historiography and the “cultural” turn in translation studies at the end of the twentieth century” (Broomans, 2021). The guiding hypothesis of CTA is that any cultural object subjected to transfer from one cultural space to another, or from one cultural area to another, undergoes a process of transformation, re-interpretation, or re-reading (Jørgensen and Lüsebrink, 2021). This new approach to cultural transfer is not, however, a theory of intercultural relations but rather an attempt to conceptualise such forms of intercultural processes as the circulation and reception of texts or cultural practices and forms of knowledge between different cultural areas.
By cultural area Sørgensen and Lüsebrink understand “a geographical space having in common one or several languages of communication, a specific communication system and specific values and rituals” (ibidem), only this is not homogeneous, but rather a mélange of different cultural elements. The concept is identical with that of cultural zone, which Michele Espagne preferred to those of country or nation, due to the suggestion of uniformity and delimitation they imply. Borders, just as the spaces between them, are under constant change, becoming extremely mobile, even fluid, in such a way that the attempt to “imprison” a cultural phenomenon in an enclosed geographical space seems nothing but a display of ethnocentric subjectivity. For instance, in a volume researching the presence of The Legend of the Walled-up Wife throughout the entire Balkan Peninsula, the American folklorist Alan Dundes (1996) pleads for the necessity to free the folklore studies from the confinement of the ethnocentric, “parochial”, approaches that limit the study of the folk literature to a national territory. A notable example is the very concept of Weltliteratur, world literature, which Goethe, who did not believe in patriotic art or patriotic science, “understood as a ceaseless process of exchange across the borders of nations or cultures” (Greenblatt, 2009).
Petra Broomans mentions the attempts of the comparatists to go beyond national frames, towards a broader literary history across borders, thus contributing to the development of cultural transfer studies. These intercultural interactions emphasised the growing importance of cultural mediators. They generally combine several independent roles across different linguistic, artistic and geographical borders, under the imperative of aesthetic, ideological or economic motivations. The cultural mediators (or transmitters, according to Broomans) are polyphonic agents of intercultural exchange and their influence is reflected in both the process and the product of the transfer.
Against the evidence, made even more pregnant by the global economy, that the cultural phenomenon was never immutable, literary and historical researchers still have a tendency to ignore the fact that the local element is usually modified under the pressure of the external world (Greenblatt). This new paradigm of the Cultural Transfer Approach opens a fresh, transnational and interdisciplinary perspective on the heterogeneous European (and global) space, intertwined with numerous connecting networks.
What are the reasons for/the benefits of such an approach? How are different cultural elements, such as literary works, scientific discoveries, linguistic elements, etc., affected/ transformed, reconceptualised in the process of cultural transfer? Who were the most efficient cultural mediators throughout national histories? How was cultural transfer conditioned by the rigidity of national borders during various historical periods?
We invite you to submit original contributions that answer these questions or explore other topics related to cultural transfer, such as:
- cultural translation
- translation as cultural transfer
- cultural mobility/stagnation
- national literatures in translation
- cultural influences in literature
- the translator/writer/editor/director/teacher/etc. as cultural mediator
- deterrents and catalysts of cultural transfer
- microliteratures
- deterritorialization/reterritorialization/polyterritoriality
- contact cultures/literatures
- linguistic contact/linguistic area
We receive contributions in Romanian, English, French or German.
Submissions, up to 7000 words, together with the 200 words abstract in English and the author’s short biographical note, up to 400 words, should be sent to daniela.martole@usv.ro and meridian.critic.flsc@gmail.com.
For the submission guidelines, please see the section Instructions for Authors on the journal website.
The deadline for the full article submission: August 31, 2024.
References:
Broomans, Petra. 2021. “The Meta-Literary History of Cultural Transmitters and Forgotten Scholars in the Midst of Transnational Literary History”. in Jørgensen, Steen Bille. Lüsebrink Hans Jürgen. Cultural Transfer Reconsidered. Transnational Perspectives, Translation Processes, Scandinavian and Postcolonial Challenges, Boston:Brill Rodopi. pp 64-81
Burke Peter, Hsia Po-Chia Ronnie (eds). 2007. Cultural Translation in Early Modern Europe. Cambridge University Press
Diaconu Mircea. 2014. ~Reading Microliterature: Language, Ethnicity, Polyterritoriality~ in Martin Mircea, Christian Moraru, Andrei Terian (eds.). Romanian Literature as World Literature. New York. Bloomsbury Academic. pp 135-156
Dundes Alan, 1996. The Walled-up Wife. A Casebook. University of Wisconsin Press
Greenblatt, Stephen. 2009. Cultural Mobility: A Manifesto. Cambridge University Press
Jørgensen, Steen Bille. Lüsebrink Hans Jürgen. (eds.). 2021. Cultural Transfer Reconsidered. Transnational Perspectives, Translation Processes, Scandinavian and Postcolonial Challenges. Boston: Brill Rodopi
Martin Mircea, Christian Moraru, Andrei Terian. (eds.). 2014. Romanian Literature as World Literature. New York. Bloomsbury Academic
Rossini, Manuela. Michael Toggweiler. (eds). 2014.” Cultural Transfer. An Introduction”. Word and Text. A Journal of Literary Studies and Linguistics, Vol. IV, Issue 2, December / 2014. University of Ploiesti. pp.5-9.
Cultural Metaphors: A Mosaic of Perspectives
Metaphor is a complex and multifaceted subject. According to Steen (2008), it can be viewed from three major perspectives: as a metaphorical linguistic expression (metaphor in language), a conceptual system of mappings between a source domain and a target domain (metaphor in thought) and a communicative element (metaphor in communication/ discourse). [Steen G. J. (2008). The paradox of metaphor: why we need a three-dimensional model for metaphor. Metaphor. Symb. 23, 213–241. doi: 10.1080/10926480802426753].
At the intersection of these major directions, metaphor resurfaces as a powerful tool. For most of us metaphors are essential ‘tools’ for understanding and communicating our experiences in the world. They allow us to bridge the gap between the familiar and the unfamiliar, to make sense of abstract concepts, and to express our thoughts and emotions in vivid and engaging ways. Cultural metaphors, in particular, play a significant role in shaping our perceptions of the world and our place within it. They reflect the shared beliefs, values, and experiences of a particular culture, and they can be used to reinforce or challenge existing power structures.
The current issue of Meridian Critic invites contributions that explore the complexities of cultural metaphors from a variety of theoretical and methodological perspectives. We are particularly interested in submissions that address the following themes:
- The role of metaphors in cultural identity and discourse: How do cultural metaphors shape our understanding of ourselves and others? How do they function in various forms of cultural expression?
- The power of metaphors in social and political contexts: How do cultural metaphors perpetuate or challenge social inequalities and power dynamics? How do they shape our perceptions of political issues and events?
- The intersection of cultural metaphors with other modes of meaning-making: How do cultural metaphors interact with other forms of symbolic representation? How does metaphor manifest itself in multimodal discourse?
- The role of metaphors in individual and collective understanding: How do cultural metaphors influence our individual experiences and our collective understanding of the world? How do they shape our worldviews and our interactions with others?
- The evolving nature of cultural metaphors: How do cultural metaphors change and adapt over time? What factors influence the emergence and diffusion of new metaphors?
Contributions for the other sections of the journal will also be considered.
Articles can be written in Romanian, English, French or German.
Papers (maximum 7000 words), accompanied by abstracts in English (maximum 200 words) and a short presentation of the author (a biographical note of no more than 400 words) should be sent to evelinagraur@litere.usv.ro and meridian.critic.flsc@gmail.com.
For details of the rules and style of writing, please refer to the guidelines on the journal’s website: Instructions for Authors
Deadline for full article submission: June 30, 2024.
FRANÇAIS
Identité et altérité. Moi et l’Autre
L’identité est un concept complexe, dynamique et multidimensionnel qui peut être abordé à partir d’un large éventail de perspectives. L’ancrage profond dans des domaines d’analyse généreux, tels que la littérature, la linguistique, les études culturelles, philosophiques et sociales, oriente la compréhension de ce concept à travers le prisme d’instruments et de cadres théoriques qui soutiennent sa métamorphose dans de vastes processus de (dé)construction, d’expression, de négociation, de déduplication ou même d’annihilation sous l’impact des facteurs contextuels qui ont le pouvoir et l’autorité (in)directe d’attribuer au Soi une certaine appartenance à différentes communautés socioculturelles et sociolinguistiques.
L’identité se construit souvent en relation avec l’altérité, véritable source de défi et d’enrichissement, et il devient essentiel de comprendre et de décoder correctement la relation entre ces deux concepts fondamentaux pour naviguer dans un monde de plus en plus interconnecté. Hegel, Jung, Hoffman, Levinas, mais aussi Derrida, Todorov, Kristeva, etc. ont exploré de manière significative ces concepts d’un point de vue philosophique, linguistique, littéraire, culturel et social, en insistant sur le fait que l’identité se construit à travers la relation avec l’autre, dans un dialogue particulier, dans une interaction performative ou même dans la réciprocité.
En fait, la relation entre Moi et l’Autre implique une certaine réciprocité à différents niveaux – le langage peut (dé)construire des différences, la littérature peut explorer les espaces d’affirmation ou de négation de l’identité ou des identités, par contraste ou opposition (Mircea Eliade, Albert Camus, Franz Kafka, etc.), les interactions culturelles créent des produits, des pratiques, des valeurs et des traditions qui se reflètent dans un symbolisme particulier. Elle peut devenir fluide ou opaque, étant (in)directement influencée par des changements sociopolitiques permanents.
L’altérité peut fonctionner comme un miroir à travers lequel l’identité se reflète et se redéfinit. Grâce à l’interaction avec « l’autre », l’individu ou la communauté peut clarifier ses propres valeurs, ses normes et ses limites idéologiques, réfléchir, critiquer ou même réinventer les identités individuelles et collectives. Dans cette dynamique de réciprocité, il existe également une tension inhérente entre les deux concepts, car l’altérité peut être perçue comme une menace pour l’identité, conduisant à la marginalisation, à l’exclusion et à la radicalisation. En même temps, la reconnaissance de l’altérité permet une compréhension plus profonde et plus complexe de l’identité, en particulier dans les sociétés multiculturelles, où des valeurs telles que l’acceptation de l’autre et la diversité sous toutes ses facettes sont promues.
L’« autre » invite donc à un dialogue responsable, et cette rencontre offre l’occasion de redéfinir l’identité, de la façonner constamment et de la rendre plus réceptive à l’acceptation et à la construction d’un terrain d’entente où les différences ne doivent pas être niées, mais explorées, réévaluées et intégrées dans un paysage existentiel hybride. Souvent représenté par des stéréotypes culturels ou des images simplifiées qui reflètent les préjugés et les peurs de la société, l’« autre » peut aussi être exotique ou fascinant, ce qui peut conduire à une fétichisation des différences culturelles, visible dans les œuvres littéraires et artistiques qui idéalisent les autres cultures. Mais les espaces culturels hybrides sont aussi un terrain fertile pour réfléchir à la diversité et à la complexité de l’expérience humaine.
Le numéro actuel de Meridian Critic propose d’explorer ces concepts généreux à partir d’une variété de perspectives théoriques et méthodologiques qui façonneront un dossier thématique avec des contributions scientifiques originales. Dans un monde de plus en plus interconnecté, qu’il soit réel ou virtuel, où les migrations, les technologies et les échanges interculturels redéfinissent les frontières entre « Moi » et l’« Autre », nous pouvons réfléchir ensemble à la manière dont la mondialisation influence la construction de l’identité et la perception de l’altérité. Nous pouvons également réfléchir à une question naturelle : comment l’altérité peut-elle devenir une source d’enrichissement, et non de conflit, pour l’identité individuelle ou collective ? Ou encore, quel rôle jouent les langages et les discours dans la construction de l’altérité et dans l’établissement des hiérarchies sociales, des relations d’autorité et de pouvoir ? Comment l’altérité se manifeste-t-elle à l’intérieur d’une personne (par l’inconscient ou par des conflits internes) ? Dans une société multiculturelle, comment concilier l’identité et l’altérité sans perdre leurs spécificités ?
Nous vous invitons à réfléchir à d’autres questions et/ou axes thématiques :
- Représentations de l’identité et de l’altérité dans le discours littéraire ;
- La construction de l’identité à travers la langue et le discours ;
- L’altérité comme phénomène culturel et linguistique ;
- L’identité nationale, ethnique et régionale dans la littérature et la linguistique ;
- Le dialogue interculturel et interlittéraire comme expression de l’altérité ;
- Identité de genre et altérité dans les études philologiques ;
- Migration, diaspora et transformations identitaires ;
- Marques de (non)identité dans le cyberespace ;
- Identité et altérité dans le contexte de la mondialisation et de la numérisation.
Nous publierons également des contributions originales pour les autres sections de la revue (Exégèses, Langue et communication, Comptes rendus).
Les articles doivent être rédigés en roumain, anglais, français ou allemand.
Les contributions (maximum 7000 mots), accompagnés d’un résumé en anglais (maximum 200 mots), de 5 mots-clés et d’une brève présentation de l’auteur (une note biographique de maximum 400 mots) doivent être envoyés aux adresses suivantes : crina.prodan@usm.ro et meridian.critic.flsc@gmail.com.
Veuillez consulter le site web de la revue pour plus de détails sur les règles de rédaction : Règles de rédaction
Date limite de soumission des contributions : le 30 juin 2025.